Traduceri

Într-un studiu apărut în 2005 – Dracula, version roumaine, în Claude Fiérobe (ed.), Dracula. Mythe et métamorphoses, Lille, Presses Universitaires du Septentrion, 2005 – Lucian Boia menționează că prima traducere a cărții lui Bram Stoker a apărut în foileton, într-o revistă fără prea mare difuzare (Gazeta noastră), în 1928-1929.

Dracula a fost tradus într-un total de 44 de limbi (!) susține Barbara Belford în A Biography of the Author of Dracula, carte apărută în 1996. Afirmația doamnei Belford nu este suficient susținută ori confirmată și de alții. În schimb, J. Gordon Melton în The Vampire Book: The Encyclopedia of the Undead, din 2003, pare mai documentat atunci când vorbește despre un total de 29 de limbi, cu exemple, dar și despre mai multe versiuni în germană, italiană, spaniolă, franceză și finlandeză.

maghiară

cartea a fost publicată în 1898 (Drakula. Angol regény. Harker Jonathan naplója /Dracula. Roman englezesc. Jurnalul lui Jonathan Harker), la doar câteva luni după publicarea ediției originale;

 

islandeză

în 1901, cu titlul şi acţiunea schimbate (Makt Myrkranna. Róman, eftir Bram Stoker /Forțele întunericului. Roman, după Bram Stoker). Astăzi se susține teoria că de fapt Valdimar Ásmundsson a rescris povestea, având acordul lui Stoker;

germană

în 1908 apare la Leipzig traducerea semnată de acelaşi Heinz Widtmann care, în 1912, publică traducerea „Frankenstein, oder Der moderne Prometheus”;

 

 

franceză

3 traduceri diferite: Eve şi Lucie Paul-Marguerite, publicată în 1920, 1921, 1932, 1946; Lucienne Molitor, publicată în Belgia 1963, 1984, 1987, 1992 şi 1996, în Franţa 1967, 1994, 1997, în Elveţia 1968 şi în Canada 1971; Jacque Finné, 1979 (Franţa) şi 1980 (Belgia)

 

 

 

 

 

 

 

italiană

8 versiuni (1922-2002): 1922 – traducere de Angelo Nessi (titlu: „Dracula. L’uomo della notte”, autor: Brahm (!) Stoker, o ediţie prescurtată), 1945, 1952 – Riccardo Selvi (prima traducere completă), 1959, 1984, 1992, 1993 – traducere de Adriana Pellegrini, 1966, 1972 – Remo Fedi, 1979, 1993 – Francesco Saba Sardi, 1993, 1994, 1996, 2001, 2002 – Rosanna Pelà, 1993 – Marina De Luca şi John Irving, 1996 – Paola Faini

 

 

 

 

 

spaniolă

există cel puţin 45 (!) de versiuni diferite în castiliană (am exclus de aici traducerile în celelalte limbi co-oficiale din Regatul Spaniei), dar numai la 29 dintre ele se cunoaşte numele traducătorului: dacă primele două ediţii (cu trad. neidentificat), în 1935 şi 1944, au apărut destul de greu din cauza cenzurii franchiste, următoarele au fost republicate de un număr impresionant de ori; iată autorii celor mai reuşite versiuni: Enrique Martínez Fariñas, apărut prima dată în 1966, Francisco Torres Oliver (1973), Mario Montalbán (1980), Sylvia Aymerich (1984), Flora Casas (1984 cu 10 reeditări şi 1995 ediţie bilingvă engleză-spaniolă), Juan Antonio Molina Foix (1993)

japoneză

în 1956, când traducătorul Teiichi Hirai a modificat originalul, folosind stilul narativ tradițional nipon, pentru a face povestea accesibilă cititorilor săi;

chineză

târziu, în 1999, a fost tipărită o versiune bilingvă engleză-chineză, disponibilă doar pe teritoriul R.P. Chineze;

 

cehă

publicată în 1970 şi 1991, traducerea Tomás Korbar

 

 

daneză

şapte ediţii: 1963, 1970, 1973, 1989, 1993 şi 1998, traducerea Benny Andersen şi 1990, traducerea Thornsten Villum Hansen şi Niels Krohn

estoniană

cinci ediţii: 1990, 1993 şi 2007 traducerea Hans Luik, 1993 traducerea Valter Rummel şi 1999, traducerea Jana Linnart

finlandeză

1952, traducere de Rist Kalliomaa, 1977 şi 1992, traducerea Jarkko Laine

 

olandeză

cinci ediţii: 1928, traducerea Jeannette Wink-Nijhuis, 1968, 1973 şi 1980, traducerea Else Hoog şi 2009, traducerea Piet Verhagen

irlandeză

1933, traducere de Seán O’Cuirrín

 

 

flamandă

două versiuni distincte, ambele publicate în 1974 şi la aceeaşi editură, traducători Michael Grayn şi Charles Robert

ucraineană

3 traduceri diferite: L. Yu. Skalskaya, publicată în 2002 (probabil o adaptare, are doar 280 pagini); Vladimir Gorbatko, publicată în 2014 (432 p.) și Ella Yevtushenko, apărută în 2018 (478 pagini)

greacă

am identificat o singură traducere, semnată Ανέττα Καπόν (Anétta Kapón), publicată în 1993 (409 pagini) și republicată cel puțin o dată, în 2009 (432 p.)

 

ebraică

se pare că există trei ediții: 1984, 1996 și 2003; încă nu știm dacă este aceeași traducere sau sunt diferite și nici cine le-a tradus

 

 

indoneziană

în curând

coreeană

în curând

lituaniană

în curând

malaieză

în curând

norvegiană

în curând

poloneză

în curând

portugheză

în curând

rusă

în curând

suedeză

în curând

thailandeză

în curând

română

 în 1990, în plină expansiune culturală și în condiții de liberă circulație a cărților și a ideilor, editura Univers publică pentru prima dată excelenta traducere în limba română semnată de distinşii literaţi Barbu Cioculescu și Ileana Verzea.

Ulterior, aceeași traducere a mai văzut lumina tiparului de încă (cel puțin) șase ori în 25 de ani (1993-2018).

În 2019, cu sprijinul AFCN și Vellant, lansăm „Dracula” de Bram Stoker, traducerea ediției princeps semnată de Dan Costinaș.

Era nevoie de încă o traducere în română când exista deja una admirabilă?

Află mai multe