Pe scurt:
24 iulie – 6 august
Mina, tot mai îngrijorată de lipsa veștilor de la Jonathan, ajunge în orășelul de coastă Whitby (Yorkshire), unde petrece câteva săptămâni împreună cu Lucy, discutând planurile de nuntă ale acesteia. Aici se împrietenesc cu dl. Swales, localnicul nonagenar, fost marinar, care le sperie cu povești despre fantome și morminte fără „locatari”, și le îngrozește atunci când își prevede propria moarte. Dr. John Seward continuă să descrie ciudățeniile pacientului Renfield: folosește zahăr să prindă cât mai multe muște, pe acestea să captureze păianjeni, pe care îi folosește drept momeală pentru vrăbii. E convins că, mâncând ființe vii, poate deveni mai puternic.
Video – analiză a capitolului, animată și pusă la dispoziție de Course Hero, platformă de educație alternativă:
Note de subsol
Marmion:
Poem istoric de Walter Scott, scris în 1808, Balada celui din urmă menestrel (n.tr.)
foaiele:
Ziar, gazetă, jurnal etc. (n.tr.)
z'nituri:
Corect zânituri – dial. peior. pentru „venetici”, cei ce conviețuiesc vremelnic alături de populația autohtonă
panarame:
În original, personajul vorbește în dialectul specific comitatului Yorkshire; deși plăcut la auz, este dificil de înțeles pentru vorbitorii nefamiliarizați cu vocabularul și accentul locale (n.tr.)
te:
Aici cu înțelesul (înv.) de ceai (n.tr.)
Domnu-Oracol:
Aluzie la replica lui Gratiano: „As who should say, «I am Sir Oracle, /And when I ope my lips let no dog bark!»” (De par’că-ar zice: Eu sunt Domnu-Oracol, / Când deschid gura, să nu latre-un câine!) – Negustorul din Veneția, Actul I Scena 1, trad. Adolphe Stern 1923 (n.tr.)