Azi, despre Dracula (2020)

Regia: Jonny Campbell (p. 1), Damon Thomas (p.2) și Paul McGuigan (p. 3)
Scenariul: Mark Gatiss și Steven Moffat (adaptare după romanul lui Bram Stoker)
Distribuția: Claes Bang (Dracula), Dolly Wells (sora Agatha), Morfydd Clark (Mina), John Heffernan (Jonathan), Jonathan Aris (Captain Sokolov), Sacha Dhawan (Dr. Sharma), Matthew Beard (Jack), Phil Dunster (Quincey), Lydia West (Lucy), Natasha Radski (doamna Westenra) și Mark Gatiss (Frank).

Rămân fidel principiului de a nu strica surpriza celor care citesc aceste rânduri înainte de a viziona serialul sau de a citi cartea, așa că nu voi dezvălui detalii importante din cea mai nouă producție TV (2020, BBC One și Netflix), o adaptare bine primită de critică, dar care a reușit performanța de a dezbina imediat telespectatorii.

Dacă ar fi să inversez locul celor două substantive din celebrul citat „Never judge the book by its movie” (paternitate incertă: J.W. Eagan / J.W., din Eagan city, Minnesota / Autor anonim), în calitatea mea de traducător al cărții lui Bram Stoker, cu siguranță nu sunt cel mai în măsură să judec, să vorbesc sau să scriu despre această versiune surprinzătoare, care își asumă anumite libertăți privind interpretarea și chiar modificarea conținutului, prezentându-ne, practic, o cu totul altă poveste.

De aceea, nu voi proceda ca de obicei (un paragraf critic și unul elogios la adresa filmului), ci voi înlocui fragmentul critic cu o scurtă prezentare a ciudățeniilor și găselnițelor, unele de-a dreptul bizare, altele de bun augur:

În primul rând nu îmi este clar ce vedem pe ecran: un serial, un film în trei părți, 3 filme distincte aduse la un numitor comun? Nu sunt cineast și nici măcar un cinefil în adevăratul sens al cuvântului, dar despre filme serioase semnate de mai mulți regizori nu am auzit; poate doar în cazul unor seriale cu zeci sau sute de episoade, a căror producție s-a întins pe mai mulți ani, ori chiar decenii, dar nu un film în 3 părți (nu le voi numi episoade, chiar dacă sunt legate între ele) care, teoretic, trebuia să valorizeze o carte de numai 400 de pagini.

Popularea acțiunii cu personaje care nu au nicio legătură cu narațiunea lui Bram Stoker (v. pasagerii de pe vasul Demeter) poate fi interpretat ca un fapt banal, mai ciudată mi se pare introducerea personajului Lord Ruthven (interpretat magistral de Patrick Walshe McBride), ceea ce mă face să cred că scenariștii s-au documentat serios (Lordul Ruthven este primul vampir din istoria literaturii victoriene, protagonistul romanului „The Vampyre” a lui William Polidori, publicat în 1819).

Partea a 3-a (ultima) este cea mai criticată de spectatori, nu vă spun de ce, din motive lesne de înțeles. Din punctul meu de vedere poate fi interpretată ca o definiție a eternității, ceva sempitern, în afara creației și a distrugerii accesibile. Și, nu în ultimul rând, așa cum în rolul lui Hamlet (de exemplu) au fost distribuite multe actrițe de-a lungul timpului, de ce să ne mirăm când întâlnim ceva asemănător și în această adaptare? Ciudată, dar fericită alegere.

Și un paragraf despre ceea ce am apreciat în mod deosebit:

Abordarea extrem de curajoasă a producătorilor Gatiss și Moffat (responsabili de marile succese de casă „Doctor Who” și „Sherlock”), dar și colaborarea acestora cu trei regizori specializați în seriale TV, un fel de bungee jumping în necunoscut, fără a verifica în prealabil elasticitatea coardei, bazându-se doar pe incontestabilele succese înregistrate anterior cu „Doctor Who”, „Coupling”, „Agatha Christie’s Poirot”, „Sherlock” (Paul McGuigan, 2010-2012), „Westworld” (Jonny Campbell, 2016) și „Killing Eve” și „Penny Dreadful” (Damon Thomas, 2015-2019), ca să amintesc doar câteva dintre cele mai cunoscute titluri. Nu în ultimul rând, distribuirea danezului Claes Kasper Bang (premiat pentru rolul din suprarealistul „The Square”, 2017, un film remarcabil de galonat, câștigător, printre altele, al Palme d’Or-ului în 2017 și nominalizat la Oscar pentru film străin în 2018) în rolul Contelui și spumosul schimb de replici pline de umor englezesc, în special în dialogurile cu Van Helsing și Jonathan Harker, au contribuit esențial la recompunerea personajului Dracula și la aducerea lui în primplanul poveștii, aspecte pe care nu le găsim în carte.

Zică cine-a zice și cum a vrè să zică, vorba lui Ion Creangă, dar BBC rămâne BBC și după aproape un secol (în 2022) de finanțare din bani publici!

 

Echipa Dracula.info

BONUS

Soundtrack-ul întregului serial:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.